Întreprinderile gestionează o varietate de cheltuieli pe parcursul unui an. Unele dintre cheltuieli pot varia, cum ar fi utilitățile, dar compania exercită un control minim asupra acestora și nu se modifică în funcție de profitul sau pierderea companiei. Cheltuielile flexibile sau costurile discreționare includ orice cost pe care întreprinderea îl poate exercita și controla semnificativ pe baza profitului sau pierderii, fără a pune în pericol operațiunile pe termen scurt ale afacerii.
Cheltuieli flexibile
Cheltuielile flexibile tind să funcționeze ca sume fixe stabilite pe un program periodic, adesea anual. Exemple obișnuite de cheltuieli flexibile includ publicitate, resurse umane și cheltuieli juridice. Aceste tipuri de cheltuieli sunt adesea etichetate drept costuri datorită dificultății de a demonstra o legătură directă între activitățile desfășurate și rezultatele financiare. Dificultatea de a demonstra o rentabilitate a investiției face ca astfel de cheltuieli să nu pară critice pentru operațiunile pe termen scurt ale întreprinderii și, prin urmare, o cheltuială flexibilă pe care afacerea să o poată ajusta după cum este necesar.
Utilizări
Unele întreprinderi folosesc cheltuieli flexibile pentru a reduce profiturile raportate, accelerând deprecierea activelor sau manipulând ratele de închiriere în cazurile în care, de exemplu, ofițerii companiei închiriază afacerea o clădire pe care o deține. Proprietarii de afaceri ar trebui să consulte întotdeauna specialiștii în domeniul fiscal și financiar înainte de a încerca să ajusteze profiturile raportate pentru a evita încălcarea oricăror modificări ale reglementărilor fiscale. Întreprinderile consideră adesea cheltuielile flexibile ca un loc de reducere a costurilor în perioadele slabe, fie prin reducere, fie prin eliminare. De exemplu, o afacere poate reduce costurile prin eliminarea unei poziții permanente de resurse umane.
Raportare și bugetare
La fel ca toate celelalte cheltuieli, cheltuielile flexibile trebuie să apară în situațiile de profit și pierdere, atât pentru precizia contabilității, cât și pentru raportarea fiscală. Păstrarea evidenței exacte a cheltuielilor flexibile joacă un rol în analiza fluxului de numerar disponibil, care poate influența dacă sau cât va împrumuta o bancă unei companii. Întreprinderile pot utiliza cheltuieli flexibile ca mijloc direct de bugetare pentru anumite activități comerciale, cum ar fi marketingul, de obicei printr-un proces de negociere. Aceste cheltuieli servesc, de asemenea, ca un cadru de referință pentru a determina dacă o nouă cerere de buget este conformă cu o tendință generală a bugetelor negociate anterioare și conturile pentru orice inițiative noi.
Considerații
Robert S. Kaplan, profesor emerit la Harvard Business School, susține în lucrări că a scris că viziunea unor domenii precum publicitatea și resursele umane ca costuri pure simplifică problema. Kaplan susține că, cu urmărirea și utilizarea adecvată a valorilor, zonele de afaceri tratate în mod tradițional ca cheltuieli flexibile pot fi convertite în zone bazate pe activități care, în mod minim, se egalează și chiar generează venituri în sine.
